La o bataie de inima distanta.

La o bataie de inima distanta.

Ti-am ascultat inima de atatea ori
Incat i-am invatat cantecul pe de rost,
Doar ca nu erai,tu,pe calea sa mori,
Ci eu muream, sub privirile tale.

Nu m-am saturat niciodata de acel sunet
De dragoste,de ura,de mila,de compasiune
Si nu mi-a scapat niciodata vrun urlet,
Cand tu imi distrugeai a mea lume.

Cu o singura bataie, ca un sunet de aripi
Usoar,cald,luminos si vindecator
Am murit in bratele tale
Am murit,iubite,nestiind cat ma doare.


"Sau ne vom scufunda in neant sau vom avea alt drum,numai sa fim impreuna.Iar aici, unde ne-am chinuit atata, sa nu ramana in urma noastra decat tacerea." (Henryk Sienkiewicz - Fara ideal)

Lovesickness

                                                                                

Sa iubesti este sufocant, greu, obositor.Te face sa te simti mic, neputincios, fara controlul gandurilor sau al faptelor.Mai ales al faptelor.Nu stii de ce ai facut un lucru, dar ai o vaga banuiala ca are legatura cu  acel muschi cu 4 camarute.

Inima. Ironic, ne ajuta corpul sa functioneze, insa cand ne indragostim corpul functioneaza la fel de bine ca pana atunci, doar ca pe dos. Suntem sanatosi, dar nu avem pofta de mancare.Radiografiile nu detecteaza fluturii din stomac.Avem obrajii rosii dar lipseste febra.Ochii ne sclipesc dar nu vedem stele.Auzim si cantam fel de prostioare dar nu suntem nebuni.Avem o sete inexplicabila, dar nu de apa, ci de iubire.Ne orbeste complet, incat vedem lumea in culorile ei cele  mai stralucitoare la rezolutie HD.Paradoxal, nu-I asa? Suntem surzi la tot ce se intampla in jurul nostru , dar percepem cele mai fine batai ale inimi, ale fintei noastre.

Este ceva asa de stralucitor,misterios,ambiguu si patrunzator in legatura cu sentimental asta,incat partea obositoare,grea si sufocanta pare sa te faca sa iti asumi riscul “imbolnavirii”.Eu mi l-am asumat.Tu?

Cadere in desfrau

Ne pierdem in lacune de amor si tot ce ne opreste sunt hainele si trupurile.Ne dezbracam de carne,sange,oase si ne dezgolim sufletele cicatrizate.


Eu am o rana,doua,trei.Tu ai patru cinci.Am mai gasit una pe coapsa sufletului meu si inca un ape inima sufletului meu ce inca sangereaza.Tu mi le-ai lasat.Refuz tratamentul,dascalul si preotul.Refuz totul pana la nimic.E un mare nimic la mine in suflet, din care izvoraste totul.Bucuria, amalgam de ape racoritoare, sori limpezi,glasuri suave, gesture tandre, roseate obrajilor.Tristetea cu grijile ei si supararile negre.Mila cu acorduri de vioara trista ce-mi rupe corzile inimilor, caci eu am mai multe fiind un suflet.


Am in inima mea inima ta si pe-a lui si pe-a ei si pe-a lor.Am in mine o gramada de inimi si de suflete la un loc.Si tu ai in inima mea cu tot ce gandesc, simt si fac si ma intorci dupa bunul plac.Asa se iubesc sufletele noastre la infinit legate de o prietenie ciudata ca mirosul de paine calda sau prafumul mamei, mirosul de tei, fumul de lemn.Sunt legate,unite,inalntuite de amintiri mai pretioase ca orice fotografie, moment mai pretioase decat oricare portret si clipe suspendate in instantanee.Trecutul ne are impregnate pe spate si nu poti face nimic sa-l schimbi.Poate doar sa uiti.


Sufletele noastre se hranesc unul cu altul,dezgolite,dezinhibate muscand unul din altul devorandu-se pana la radacinile Suflului.Tot ele se alina,alinta,se asculta si se mangaie.Tot noi,amandoi,vom cadea in desfrau si sufletele vor avea memorie.

eu Adam al tau, tu Eva a mea

 

 

Mi-ai descoperit sufletul ca o ibovnica ce isi leapada valul,

Atat de alba si pura era comoara mea

Pierzandu-se in mainile-ti tremurande,

Ma sorbeai din priviri ca pe o stea

Si-mi muscai din mana calda, Marul.

Adam al meu tu vei ramane

Iar eu eterna,Eva ta.

Stele au culoarea capruie

Rasfranta din privirea ta.

Ne vom iubi ca doi nebuni in paradis

Si vom comite cel mai grav pacat.

Pe-al nostru Tata il vom fi tradat

Izgoniti vom fi pe veci din paradis.

Pe Pamant ne vom regasi

In sufletele a doi copii,

Ce si-au unit destinele pe veci

Cu flori albe de iasomie.

Fortuna

                                         

E atât de greu să începi ceva, dar am să-mi fac curaj să-ți spun, zise prietena mea Diana studentă la Litere.Atunci, era o persoană foarte visătoare,zâmbăreață avându-l pe acel ceva în personalitate.Îmbrăcată mai mereu elegant cu păr bogat de abanos, breton de școlăriță și buze roșii pline avea o prospețime în frageda vârstă de douăzeci și trei de ani.Așa era pe atunci.Eu, pe de altă parte, eram doar prietena ei gata să o asculte mai mereu.Aveam aceeași pasiune,același viciu,aceeași manie de a scrie.Viața noastră era o foaie albă de hârtie, pe care evenimentele se strângeau în litere și formau propoziții.

Povestea mea de dragoste a luat naștere din pântecoasă coincidență, o mamă cu mulți copii pe lume.Ne-am cunoscut ca din întâmplare.La început, ne enerva prezența celuilalt, dar tot ne-am îndrăgostit unul de altul. El era ca o enciclopedie deschisă, iar eu eram cuprinsul său.Vorbeam despre orice, ore în șir și astfel firele sortilor ni s-au legat.Ieșeam déjà de 3 luni, aveam poze înrămate pe noptiera de lângă pat și un nume îmi alerga mai mereu pe buze.Al lui.Îmbrăcat într-o ținută elegant mereu, bând whiskey cu nesaț și fumând trabucuri scumpe ar fi părut la prima vedere un avocat notoriu, dar dacă te uitai mai atent, ochii lui ciocolatii îi trădau vârsta.Douăzeci și cinci de ani cu un vis mare.Susținut de mic de părinții lui și crescut în baza “mama știe cel mai bine”, iată-l având următoarea discuție.O doamnă colțuroasă și cu fața zbârcită trăgând elegant dintr-un pai mentolat, rujată strident îl puse pe fiul ei într-o situație stânjenitoare: “Poți să mai găsești multe alte fete pe lumea asta.E doar o copilă.Ce știe ea despre muncă?Să devi partener la firmă este visul tău, dragul meu și în fond abia ți-ai început stagiatură de avocat.Așa că mai bine alegi.Ea sau viitorul tău?”Plecă nervos de și o săptămâna n-am putut să iau legătura cu el.Era mereu nervos și agitat.S-a închis în casă ca un pustnic.I-am telefonat,am mers la el acasă, dar nimic.Mi-am ridicat imediat un scut fiindcă tăcerea lui îmi dăduse răspunsurile de care aveam nevoie.Am pus deoparte pozele și toate amintirile care mă legau de el.Tocmai ce ieșeam din duș când  sună telefonul.Am ridicat receptorul și o voce spartă și răgușită s-a auzit de dincolo.Sunt eu, vreau să te văd.Ne putem întâlni la ora 6 în față la Cișmigiu?O clipă am rămas mută de uimire, dar cum inima a început să-mi bată nebunește am acceptat imediat.Fiind o zi rece de toamnă am pus niște haine pe mine ca un robot și am zbunghit-o pe ușă.Am ajuns în fața Cismigiului și mă așteptam să-l văd, dar nu era nicăieri.Am bănuit că-I traficul de vină.După douăzeci de minute o umbră înaltă în palton gri își făcu apariția prin ceața de mașini.N-am știut cum să reacționez așa că mi-am fixat privirea pe asfalt .S-a apropiat de mine și m-a sărutat pe obraz cu indiferență.A urmat apoi o conversație plictistoare cu întrebări de rutină care mă care mă scoteau din minți.Eram ca doi străini care mergeau unul lângă altul.A oftat apoi m-a întrebat dacă nu vreau să mergem la el.Am incuvintat printre tăcerile stânjenitoare.Felinarele începeau să-și aprindă căldura falsă.Am ajuns la el și știam că vrea să-mi vorbească, îl trăda privirea.S-a așezat lângă mine încercând să facă pe gazda dar fără succes.A oftat și și-a lăsat capul în mâini ca un om răpus de probleme.

 “Ceea ce-ți voi spune este probabil cel mai frumos și  cel mai trist lucru pe care l-ai auzit.Te iubesc, Diana și mereu vei exista în inima mea.Te-am iubit,te iubesc și te voi iubi.Cu tine am descoperit atât de multe lucruri și m-ai ajutat să fiu un om mai bun.Practic am crescut lângă tine.Mă uităm în ochii lui scânteietori și știam că ceea ce mi-a spus e adevărat și totuși