Sarcini negative,sarcini pozitive
Asta e materia pentru chimie.
Cedare de electroni,acceptare de electroni
Suntem electroni sau suntem niste ioni?
Se poate asa ceva?Ce prostii indrug..
Cred ca am sa ma duc la Polul Sud
Dar nu pot a pleca!La chimie ..ce ma fac?
Cred c-am sa ma apuc serios de invatat                            

Amintiri

De ce cand spui cuvantul "amintire" te gandesti automat la ceva placut dar care a trecut.Acum stau si ma gandesc mai bine.Repet cuvantul o data,de doua ori,de trei ori.Amintirile nu pot fi toate placute,trebuie sa existe si unele nefericite nu?Dar ce te faci cand iti amintesti ceva ce ai pretuit mult si te intristezi.De ce cand iti amintesti ceva placut nu poti sa razi si sa te bucuri cum faceai atunci?
Intrebarile astea mi-au invadat mintea in noaptea asta si voi adormii iar ingandurata.
L-am privit cum se duce dezorientat si putin speriat,cum ii inmaneaza premiul si cum ropote de aplauze il incoroneaza asemenea unui "Cezar".Am aplaudat si am tipat cel mai tare din toata sala aia.Am fost cea mai fericita din aceea sala dar n-a apucat niciodata sa-mi divulge secretele pastelului cu care si-a inceput debutul.
Acum stau in pat,intinsa,privind pe fereastra la stele.Imi amintesc toate astea si totusi ma intristez.Imi duc mana la frunte.Incerc sa ma alin..
Dulci nimicuri si vorbe de alinare..insa nimic nu functioneaza.Trebuia sa fiu singura de la inceput si sa nu ma las vrajita de demon dar mai poti schimba ceea ce s-a intamplat?
Ma intreb, de ce zic asta acum?De ce regret?Nu ar trebui..nu am voie,imi este interzis regretul..si totusi
In seara asta stelele au alta culoare

Unde iti rataceste sufletul?

unde-ti cauta inima ratacitoare
de ce sufletul ti-e gol?
de ce ochii numai au lumina
Fructelor de sicomor

Kinda Shakespeare

Nu e minciuna ceea ce gura mea vorbeste ci e adevar pe pielea mea l-am trait

Cu urechile mele am auzit..si pe fruntea mea am simtit sudoarea rece curgand la vale

In timp ce demonul k ochii negrii,ma fermeca cu privirea lui mirobolanta

Iar gura lui vorbea despre alta fata;

Inima mi se strangea in piept asemenea unui purice

Iar mintea mea inceta sa mai dea crezare

Iluzia generata de speranta se prapadea vazand k ochii

Intrebarea de mult asteptata era pusa k o negatie in fata

Si inima mea sfaramata

Plangea in surdina..amorul!

Ingrijorarea de pe fata lui palise,

 palise..ca o margareta trista

Ochii lui erau acum ingrijorati

De starea mea spirituala

Mintind un zambet i-am zis k n-am patit nimic

Ca inima-mi nu-mi plange

Ca sunt doar uluita

De perla pe care el a gasit-o in oceanul asta de lume

Sfarsit de lectura

Unde esti muza?Unde mi-a disparut harul?

Numai exista hartie,sa-mi scrijelesc amarul?

In juru-mi e o lume nebuna,e grea si e surda.
Inotand in oceanul de cuvinte,ma ratacesc...Asculta!
Se-aude din departare,un condei care scrie.
Inca mai exista speranta,pentru poezie!
Ce-am fii cu totii,daca n-am mai scrie?
Ar fi un dezastru,o cruda nebunie.

Frunze,sfarsit de toamna
Unde eram asta vara...?

Unde esti vara blanda
Somnul de mi-l ia si mi-l canta
Unde-i apa sarata de ploaie
Tot n-au disparut zilele amare....
Unde-i apusul,globul de foc?
Ah!Ce ne strangeam toti la un loc
Cantam,dansam,ne jucam
Pe vise din copilarie,valsam!
Stateam la fereastra.....suspinam!
Dupa iubitul meu ce cu drag il asteptam

S-a sfarsit ,s-a innecat soarele
A apus ,a murit soarele
Cu el odata,zile fericite
Scaldate usor , in ploi mahnite
Adio copilarie,somn usor copile
Sper ca in vis..sa-ti fie mai bine

O inventie numita ceas

Soarele rosu-mi invaluie trecutul
Oare cand a trecut asa repede timpul?
Nestemata de fier cu 2 sabii-n frunte
Tic-Tac!Deja trecut-ar o suta de minute
Cadranul de fier,de priviri e cernut
Vocale,consoane se-aud in ticaitul mut
Anii tineretii scursi printr-o clepsidra
Secete,razboaie!O perioada morbida!!
Prezentul si trecutul....insa nu-ti uita viitorul

Minute,secunde; Pe aripi isi iau zborul.

                                                                    

Primul pas spre sfera virtuala.Un pas mic pentru mine,un pas mare pentru blog!
Primul meu blog si am atatea emotii.Oare continutul lui va fi citit de cineva?Gandurile astea subrede care ma trezesc in miez de noapte si nu-mi dau pace vor fi citite si de altcineva?
Imi pare bine ca am decis sa fac acest pas.Asa..poate,voi gasi oameni care impart aceleasi idei,sentimente,pasiuni cu mine.Astfel am un spatiu nelimitat unde sa ma desfasor.Imaginatia mea e nelimitata,gandurile imi curg prin minte asemenea unei cascade insa doar putine isi gasesc un rost pe foaia alba de hartie.
Nu incerc sa demonstrez ceva anume prin asta,nu incerc sa ma laud.Nu ma consider a fi o scriitoare.Doamne fereste!Pana acolo mai am fooooarte mult de lucru si mai ales de scris.Visul de a deveni scriitoare este undeva foarte departe in viziunea asupra viitor.