Amor concupiscentiae*

Cu melodia unui pian vechi, cheama-ma.
Peste lumina arborilor aplecati de ploaie, priveste-ma.
Invaluita de fumul crugului parfumat, miroase-ma.
In bratele tale am fost iubita, simte-ma.
Am fost iubita de mult de inima ta flamanda.
Dar m-a uitat, dragostea noastra neavand sorti de izbanda...

   

*Amor concupiscentiae –Geulincx, Arnold, Ethica, tract.1, cap.1, Amor, 1-8

                                                                   

Noi doi

                                   

Cate cuvinte nu am si imi trebuie,

Culese din  rodul soaptelor tale

Pierdute adanc pe o coapsa

Gravate violent cu buzele tale.

Si-un fluture de poezie mi-ar fi trebuit,

Sa-l fur din sarutul ultimului ceas

Al noptii aurit compas.

Prins in mainile tale ce m-au incalzit.

Cand ne iubim, defapt scriem o poezie.

Cu cerneala sufletelor noastre,

Pe trupurile de hartie

Raman cuvintele noastre.

                                                   

Dearly beloved

Genele-i sunt ude de o ploaie sarata de mai

Obrajii palizi picurati cu bucati din luna

Ochii scanteietori scaldati in priviri tacite de toamna

Gura rosie,mica e toata un zambet acru de lamaita

Ofteaza, sufland aerul greu si intunecat din plamani

Isi sterge lacrima si merge mai departe.

A mai trecut o zi...

http://www.youtube.com/watch?v=1N2ntya5SIo&feature=related

Sunt cu capul in nori

Hai sa zburam pe cerul albastru ca margelele bunicii.

Sa muscam cu pofta din nori si sa descoperim ca sunt dulci.Au gust de dragoste si de vata de zahar.

Zburdand mai sus si tot mai sus, pescarusii sa ne dea cate o pana alba cu care sa scriem pe un papirus furat de la vreo mumie o romanta uitata prin sertarul mintii noastre unde s-au tesut panze de paianjen.

Tot mai sus si mai sus sa radem la soare,purtand la ochii ochelarii cu care vedem filmele 3D.

Sa-mi musti umarul drept si sa incepi sa razi.

Sa fi intr-o beatitudine catalizata de soarele care rade cu dintii de lapte.

Iti place sa fi cu capul in nori?

Paris

N-am fost niciodata la Paris dar am auzit ca este superb.In noaptea in care mi-ai luat mana si mi-ai strans-o atat de inflacarat am stiut ca vrei sa facem ceva.Ai spus :hai sa mergem sa vedem Parisul.Rasaritul ne va prinde sarutandu-ne sub Turnul Eiffel,apoi vom merge intr-o cafenea.Vom bea cafea si vom manca croissanturi cu dulceata.Am rosit puternic,am ezitat o clipa,m-am ridicat pana la nivelul urechii lui."Hai sa mergem"

Mi-a sarutat bucuros buzele si am tremurat usor de emotie in stransoarea acelor brate puternice.Nu stiu cum am ajuns acolo,totul a fost ca un vis dar a fost exact cum a prezis el.Soarele abia nascut din pantecul noii zi stralucea fericit pe albastrul cerului de mai.Era o dimineata racoroasa.Mi-a pus hanoracul lui pe umeri.Ii simteam parfumul si nu mai vroiam sa il dau inapoi.Ah,turnul Eiffel..ce minune!Ce il facea atat de grandios nu era structura impunatoare ci chipul lui profilat pe scheletele de argint."Uite,imi arata el bucuros ca un copil mic.Turnul Eiffel seamana cu un A gigantic.A de la Ana".Am inceput sa rad.M-a sarutat pe frunte soptind "iubita mea Ana".Eram asa fericita.Am cutreierat strazile Parisului in cautarea unei camere in care vom petrece noaptea.Un cuplu de batrani si-au intins cheile dinaintea noastra.Clinchetul dragalas cu nuante de metal ne-a atras atentia.El a vorbit.Eu,cu toate ca nu intelegeam nimic ii ascultam franceza fluenta care mi se parea o romanta cantata de trilul unei randunici.Vocea lui groasa dar blanda ma urmarea in vis in fiecare noapte si sarutarile lui ziua sub stele.Mi-a zis odata ca.."stelele sunt si ziua pe cer numai ca noi nu le vedem.Ele stau mereu acolo"

Batraneii ninsi in cap de o zapada deasa si blanda ne-au condus la camera noastra.Un pat,un scrin cu o oglinda mare,baia era pe hol,o fereastra mare deasupra patului si un covoras micut in mijlocul camerei.Destul de dragut si comod.Am cutreierat toata ziua prin Paris.Am vazut operele unor pictori celebri.Am admirat culorile de pe dreptunghiurile de panza inramate frumos si puse la loc de cinste.Am vazut filmul in care se povestea viata tumultoasa a lui Edith Piaf.I-am ascultat cantecele care iti trimiteau fiori pe sira spinarii.La sfarsit am varsat cateva lacrimi pt eroina iar el mi-a strans mana ca drept incurajare.Seara in sfarsit venise.Ne-a gasit istoviti,imbratisati,soptindu-ne vorbe dulci siropoase.Pe geamul de deasupra patului rasarea misterioasa luna de sub perdeaua de fum ce o invaluie asemenea voalului unei araboaice.Stele sclipeau luminandu-ne visele.Am adomit cu capul pe pieptul lui si ultimul lucru pe care mi-l amintesc a fost sarutarea dulce de "noapte buna".

"Je t'aime,mon cherry"

Noaptea exagerez

De ce in miez de noapte cand orologiul plumburiu suna, iluzia se topeste in realitate si visul ni se pare mai frumos?De ce visam lucruri neverosimile in contraductie cu subconstientul nostru adormit sub panza dorului?

Cum marea isi canta melopeea pe sub bolta de stele asa si cugetul isi canta elegia de dor.Cantoneta de polen galben ca soarele de iunie,rosul din obraji ca ciresele coapte,zambetul din sirag de perle ma trimit undeva departe pe marea amintirlor mele.

N-am somn fiindca ma gandesc .Chiar asa de important poate deveni o persoana pentru alta prin simplul gest de a iubi?Chiar atat de bolnavicioasa si contagioasa este “dragostea”?

Cum imi poti rapi si somnul,zambetul,sufletul,lumina jucausa din privire si ma invalui in dor,tristete si lacrimi.Atat de crud sa fi sa nu-ti pese de mine?Atat de cruda-I soarta, caci nu-ti da puterea sa ma poti lecui de “boala”.

Ah..esti un doctor care abia isi da doctoratul.Mai ai mult pana la practica.Dar inima mea are nevoie de operatie,poate mai incolo,cand blestematul de timp va trece ai sa poti doctore, sa o examinezi si poate vei incerca sa-mi dai de leac.Un strop de iubire cu un sarut dulce ar face minuni.

“Sunt egoista,stiu, ca bolnavii sau ca cei care se indragostesc.”

Sarut

M-am apropiat de tine firav "obiect" al sferii vii
Ti-am simtit respiratia in care pluteau sopate calde si-amintiri
Am citit in ochii tai caprui inchis si-n alte zari
Am citit pe cerul plumburiu gandurile ce mi le scriu
Am rosit puternic la dorinta ce cu greu o stapaneam
Am deschis un geam,spre a ma racorii
In timp ce tu vei adormii,pe bratele mele ca un copil
Tu sa stii: ce-am facut noi,a fost destin.
Un sarut de copii imbracati in haina inocentei
Un sarut de adulti,pentru vesela mea ureche

                                                                   

Akai Night

Se uitau unul in ochii celuilalt adanc.Fetei ii ard obrajii.Ridica mana..si-o trece prin parul ei,pe gatul ei,peste buzele ei.Isi lipeste obrazul de al lui si incepe sa ii sopteasca vorbe, dulci nimicuri la ureche.Ii simte pulsul accelerandu-i.Un ceas incrustat in cusca pieptului ticaie neincetat.TIC-TAC-TIC-TAC.Incepe un tango.Astrid se departeaza cativa pasi de Luca.Isi fixeaza privirea in ochii lui si incepe sa-si duca mainile spre el.Cu buzele intredeschise inainteaza dorindu-l tot mai mult.Luca o prinde de sold,se rotesc.Astrid isi infinge degetele in parul lui negru si lucios.Degetele ei ii ajung pe fata,mangaindu-i obrazul transpirat.Buzele lui se odihnesc pe umarul ei.Cu o singura miscare, Luca ii da parul ciocolatiu de pe umeri dezvelindu-I astfel carnea alba si parfumata lucind in razele lunii.Se privesc indelung...indelung..indelung.

Inspiratia te rapeste

Ineaca-mi amarul s-aprinde-mi tigara,
Din vinul carminului de pe buze.
In glob de cristal citeste-mi plecarea,
Brat la brat cu sute de muze.

                                                                            

Durere de cap pe caietul meu de mate

Sapte s-a intalnit cu sase pe caietul meu de mate
Au inceput a se certa si in final a se bate.
Apoi am luat romana si le-am dat la amandoi in cap.
Si-au zis ca matematica chiar iti da dureri de cap!

Petrecerea la bunici

Duru dura….
Dura duru….
Duru duri….
Dure dure….
Urla patefonul!
Jos este salonul!
Trece avionul!
Sparge monitorul!
Tipa la bunici!
Sss! E petrecere aici.                      

Parfumul placerii

Parfumul pielii tale are aceeasi esenta cu mirosul dulceag al vinului pe care tocmai l-am baut.Mi-am trecut limba peste buze si peste dinti.Ciudat!Inca iti mai simt sarutul.E o amintire intiparita...sacadata si searbata.Sper doar sa nu valoreze nimic dar prea tarziu.Fiindca a fost ultimul este cel mai de pret.

Pt. mamica mea

Azi e o zi frumoasa.Este ziua mamei mele.I-am oferit drept cadou o poezie :

Imi cantai in nopti d-arama
La leagan flori de crin imi puneai.
Imi cantai doinele iara,
Vise dulci imi daruiai.
Si uite-asa din cant in cant,
Din an in an cu dragoste crescand
Am invatat ceva frumos
Cum sa te iubesc
Si paremi-se ca viata mi-a fost un vis.
Cantat de mama mea cu ochii de migdale-amare
Cu parul ei pamantiu sarutat de soare
Cu degetele ei lungi si glasul de privighetoare.
Iti multumesc mamico;Visele sa-ti implinesti
La multi ani si tot ce iti doresti.

I can be your Superman

http://www.youtube.com/watch?v=iqzciL89vck&feature=related

Superb...

DEVIANT!

Yuuki si-a facut cont pe deviantART :x
Mi-am gasit un nou hobby si acela de a face muuuuuuuuuuulte poze:X
Nu stiu ff. multe despre fotografie si nu am destule cunostiinte dar , fotografiez ce ma inspira si in maniera in care ma atrage.Pozele imi sunt niste amintiri pe care le voi pastra toata viata.Spre ex : Cum poti sa ingheti un sarut cu persoana iubita?Simplu : il fotografiezi :D
De aceea imi place sa am muuulte poze cu toti prietenii mei fiindca imi sunt dragi si ii iubesc si fiindca imi sunt alaturi de mine am sa-i port mereu in suflet.La batranete cand voi revedea iar pozele am sa-i plang,probabil nu o sa mai avem legaturi dar tot am sa zambesc in sinea mea la zilele de atunci.Astfel fiind spuse uitati linkul :
http://yuukiliciouss.deviantart.com/

Am incercat sa ignor problema dar se pare ca ma va obseda odata si odata.Ce este aceasta frica de a pune mana pe stilou si de a scrie?Mi-e frica...dar de ce?N-am mai scris la povestea mea de o luna..o luna!!?
Intr-o luna as fi putut sa ajung cu ea spre sfarsit dar...
Fac mici modificari, dar in intervalul acesta n-am putut sa scriu nici macar o propozitie in plus fata de ce lasasem.Daca scriu e ca si cum m-as mintii.
S-a intamplat ceva cu mine.Atitudinea mea s-a schimbat si de asta simt poate acum ca ceea ce am scris pana atunci a fost o minciuna.Simt ca unele evenimente de acolo,din poveste, care au fost reale, sunt doar niste lungi iluzii.
E chinuitor.Am in minte gandul :Azi voi scrie!Dar nu scriu...in zadar.Ceva ma blocheaza.
As vrea sa scap de frica asta...

Cerul e imens

Cerul e imens si de stele e plin

Din pahar numai curge vin

Contemplez ceea ce poate fi contemplat

          Ah!Cerul este minunat...

In noaptea aceasta cand lupii se aduna

Sa urle impreuna sub clar de luna

Ma gandesc sub cer incarcat cu stele

Las sa-mi zboare toate gandurile mele

De ce?Ce a fost?Cum s-a intamplat?

          Ah!Cerul este minunat...

Stau pe scaun si nu ma satur,

Ca de un mar acru!

Privesc din scaun de lemn;

Privesc al astrelor blestem;

Sa nu cumva sa se intalneasca!Luna si cu Soarele

Florile si stelele,luceafarul cu zoriile..

Abia s-a innoptat

          Ah!Cerul este minunat...

Photography

Fiindca tot a venit primavara si cum razele soarelui dezmiarda galese floriile copacilor am fost ieri in parc (in Tineretului) si am facut cateva poze.As vrea sa va impartasesc simfonia de culori si emotia pe care am trait-o cand am facut aceste fotografii.Cerul infinit de albastru si florile atat de colorate incat parca erai intr-un paradis.Bineinteles ca sedinta foto s-a desfasurat dupa ce am stat intinsi ca niste sardine la soare pe iarba.

                                           

 

 

Inceput de primavara

Zi de zi,ceas de ceas lumea se dezvolta in jurul nostru.Astazi nu mi-am mai lasat gandurile sa zboare si am inceput sa observ.Ceea ce e placut cand te plimbi pe strada e ca poti sa observi diferite categorii de oameni si comportamentele lor in spatiul citadin.

Am iesit din scara si un vant caldut mi-a mangaiat obazul.Mirosul suav al crinilor mi-a invadat narile si am simtit ca este primavara.In sfarsit!Dupa o iarna interminabila,ploi,frig,soare iar ploi iar frig iar soare in sfarsit acest joc gen "ruleta ruseasca" s-a oprit la caroul pe care scrie SOARE.

Vreme placuta,cerul azuriu si o coada la paine cat trupul unui dragon din legendele menestrerilor.

Geamul din fata mea reflecta sirul de oameni.Peste tot pe unde vezi numai oameni in varsta cu fetele triste.Eu,singura adolescentacare zambea.

In fata mea era un bataranel cu un spate foarte mare,imbracat intr-un palton kaki fumand de zor o tigara.Vantul nastrusnic facea ca tot fumul sa vina spre mine iar mie nu-mi facea placere deloc.Am inceput sa tusesc teatral dar, dupa ce am vazut ca omul nici nu se sinchisise sa ma auda am renuntat.Am ajuns cu greu inaintea vanzatoarei careia i-am spus amabila.

"Aveti paine bulgareasca?"

"Da,avem.Cate doriti?"

"Trei,va rog frumos.Mai prajite daca se poate"

Vanzatoarea, mai in varsta ce-i drept,bombanea pe sub mustati.Mi-a aruncat in scarba cele trei paini si eu i-am intins banii si i-am zambit larg.Nu avea rost sa-mi stric ziua doar fiindca ea nu e in stare sa-si potoleasca veninul din gat.Cobra batrana!

Iesind din magazin o alta rafala de aer m-a intampinat.Soarele era inca sus pe cer si inca se mai simtea mirosul crinilor in aer.Am pornit spre casa.

In calea mea am vazut mai multe familii.In majoritatea erau fetite dragalase,blonde cu ochii albastrii imbracate frumos in fustite de blugi,dresuri colorate si pantofiori negri de lac cu baretuta si toc.Veneau probabil de la Biserica."Asa erai si tu" imi spusese mama cand i-am povestit.

Indreptandu-ma spre scara blocului in fata mea un om foarte lat in spate la fel ca batranelul de la pine,mergea tantos precum un cocos intr-o mana carand doua plase frumos colorate si in alta un buchet frumos de flori.Probabil i le ducea sotiei.Am ras in sinea mea de mersul lui caraghios si am intrat in bloc.

Cateodata e bine sa taci si sa observi,sa observi in liniste cum societatea din jurul tau isi largeste orizonturile tot mai mult si tu parca ramai prinsa in trecut,in mrejele timpului incapabil de a evolua odata cu ea.

Sarcini negative,sarcini pozitive
Asta e materia pentru chimie.
Cedare de electroni,acceptare de electroni
Suntem electroni sau suntem niste ioni?
Se poate asa ceva?Ce prostii indrug..
Cred ca am sa ma duc la Polul Sud
Dar nu pot a pleca!La chimie ..ce ma fac?
Cred c-am sa ma apuc serios de invatat                            

Amintiri

De ce cand spui cuvantul "amintire" te gandesti automat la ceva placut dar care a trecut.Acum stau si ma gandesc mai bine.Repet cuvantul o data,de doua ori,de trei ori.Amintirile nu pot fi toate placute,trebuie sa existe si unele nefericite nu?Dar ce te faci cand iti amintesti ceva ce ai pretuit mult si te intristezi.De ce cand iti amintesti ceva placut nu poti sa razi si sa te bucuri cum faceai atunci?
Intrebarile astea mi-au invadat mintea in noaptea asta si voi adormii iar ingandurata.
L-am privit cum se duce dezorientat si putin speriat,cum ii inmaneaza premiul si cum ropote de aplauze il incoroneaza asemenea unui "Cezar".Am aplaudat si am tipat cel mai tare din toata sala aia.Am fost cea mai fericita din aceea sala dar n-a apucat niciodata sa-mi divulge secretele pastelului cu care si-a inceput debutul.
Acum stau in pat,intinsa,privind pe fereastra la stele.Imi amintesc toate astea si totusi ma intristez.Imi duc mana la frunte.Incerc sa ma alin..
Dulci nimicuri si vorbe de alinare..insa nimic nu functioneaza.Trebuia sa fiu singura de la inceput si sa nu ma las vrajita de demon dar mai poti schimba ceea ce s-a intamplat?
Ma intreb, de ce zic asta acum?De ce regret?Nu ar trebui..nu am voie,imi este interzis regretul..si totusi
In seara asta stelele au alta culoare

Unde iti rataceste sufletul?

unde-ti cauta inima ratacitoare
de ce sufletul ti-e gol?
de ce ochii numai au lumina
Fructelor de sicomor

Kinda Shakespeare

Nu e minciuna ceea ce gura mea vorbeste ci e adevar pe pielea mea l-am trait

Cu urechile mele am auzit..si pe fruntea mea am simtit sudoarea rece curgand la vale

In timp ce demonul k ochii negrii,ma fermeca cu privirea lui mirobolanta

Iar gura lui vorbea despre alta fata;

Inima mi se strangea in piept asemenea unui purice

Iar mintea mea inceta sa mai dea crezare

Iluzia generata de speranta se prapadea vazand k ochii

Intrebarea de mult asteptata era pusa k o negatie in fata

Si inima mea sfaramata

Plangea in surdina..amorul!

Ingrijorarea de pe fata lui palise,

 palise..ca o margareta trista

Ochii lui erau acum ingrijorati

De starea mea spirituala

Mintind un zambet i-am zis k n-am patit nimic

Ca inima-mi nu-mi plange

Ca sunt doar uluita

De perla pe care el a gasit-o in oceanul asta de lume

Sfarsit de lectura

Unde esti muza?Unde mi-a disparut harul?

Numai exista hartie,sa-mi scrijelesc amarul?

In juru-mi e o lume nebuna,e grea si e surda.
Inotand in oceanul de cuvinte,ma ratacesc...Asculta!
Se-aude din departare,un condei care scrie.
Inca mai exista speranta,pentru poezie!
Ce-am fii cu totii,daca n-am mai scrie?
Ar fi un dezastru,o cruda nebunie.

Frunze,sfarsit de toamna
Unde eram asta vara...?

Unde esti vara blanda
Somnul de mi-l ia si mi-l canta
Unde-i apa sarata de ploaie
Tot n-au disparut zilele amare....
Unde-i apusul,globul de foc?
Ah!Ce ne strangeam toti la un loc
Cantam,dansam,ne jucam
Pe vise din copilarie,valsam!
Stateam la fereastra.....suspinam!
Dupa iubitul meu ce cu drag il asteptam

S-a sfarsit ,s-a innecat soarele
A apus ,a murit soarele
Cu el odata,zile fericite
Scaldate usor , in ploi mahnite
Adio copilarie,somn usor copile
Sper ca in vis..sa-ti fie mai bine

O inventie numita ceas

Soarele rosu-mi invaluie trecutul
Oare cand a trecut asa repede timpul?
Nestemata de fier cu 2 sabii-n frunte
Tic-Tac!Deja trecut-ar o suta de minute
Cadranul de fier,de priviri e cernut
Vocale,consoane se-aud in ticaitul mut
Anii tineretii scursi printr-o clepsidra
Secete,razboaie!O perioada morbida!!
Prezentul si trecutul....insa nu-ti uita viitorul

Minute,secunde; Pe aripi isi iau zborul.

                                                                    

Primul pas spre sfera virtuala.Un pas mic pentru mine,un pas mare pentru blog!
Primul meu blog si am atatea emotii.Oare continutul lui va fi citit de cineva?Gandurile astea subrede care ma trezesc in miez de noapte si nu-mi dau pace vor fi citite si de altcineva?
Imi pare bine ca am decis sa fac acest pas.Asa..poate,voi gasi oameni care impart aceleasi idei,sentimente,pasiuni cu mine.Astfel am un spatiu nelimitat unde sa ma desfasor.Imaginatia mea e nelimitata,gandurile imi curg prin minte asemenea unei cascade insa doar putine isi gasesc un rost pe foaia alba de hartie.
Nu incerc sa demonstrez ceva anume prin asta,nu incerc sa ma laud.Nu ma consider a fi o scriitoare.Doamne fereste!Pana acolo mai am fooooarte mult de lucru si mai ales de scris.Visul de a deveni scriitoare este undeva foarte departe in viziunea asupra viitor.