De ce cand spui cuvantul "amintire" te gandesti automat la ceva placut dar care a trecut.Acum stau si ma gandesc mai bine.Repet cuvantul o data,de doua ori,de trei ori.Amintirile nu pot fi toate placute,trebuie sa existe si unele nefericite nu?Dar ce te faci cand iti amintesti ceva ce ai pretuit mult si te intristezi.De ce cand iti amintesti ceva placut nu poti sa razi si sa te bucuri cum faceai atunci?
Intrebarile astea mi-au invadat mintea in noaptea asta si voi adormii iar ingandurata.
L-am privit cum se duce dezorientat si putin speriat,cum ii inmaneaza premiul si cum ropote de aplauze il incoroneaza asemenea unui "Cezar".Am aplaudat si am tipat cel mai tare din toata sala aia.Am fost cea mai fericita din aceea sala dar n-a apucat niciodata sa-mi divulge secretele pastelului cu care si-a inceput debutul.
Acum stau in pat,intinsa,privind pe fereastra la stele.Imi amintesc toate astea si totusi ma intristez.Imi duc mana la frunte.Incerc sa ma alin..
Dulci nimicuri si vorbe de alinare..insa nimic nu functioneaza.Trebuia sa fiu singura de la inceput si sa nu ma las vrajita de demon dar mai poti schimba ceea ce s-a intamplat?
Ma intreb, de ce zic asta acum?De ce regret?Nu ar trebui..nu am voie,imi este interzis regretul..si totusi
In seara asta stelele au alta culoare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Spune-mi parerea ta sincera.