Noaptea exagerez

De ce in miez de noapte cand orologiul plumburiu suna, iluzia se topeste in realitate si visul ni se pare mai frumos?De ce visam lucruri neverosimile in contraductie cu subconstientul nostru adormit sub panza dorului?

Cum marea isi canta melopeea pe sub bolta de stele asa si cugetul isi canta elegia de dor.Cantoneta de polen galben ca soarele de iunie,rosul din obraji ca ciresele coapte,zambetul din sirag de perle ma trimit undeva departe pe marea amintirlor mele.

N-am somn fiindca ma gandesc .Chiar asa de important poate deveni o persoana pentru alta prin simplul gest de a iubi?Chiar atat de bolnavicioasa si contagioasa este “dragostea”?

Cum imi poti rapi si somnul,zambetul,sufletul,lumina jucausa din privire si ma invalui in dor,tristete si lacrimi.Atat de crud sa fi sa nu-ti pese de mine?Atat de cruda-I soarta, caci nu-ti da puterea sa ma poti lecui de “boala”.

Ah..esti un doctor care abia isi da doctoratul.Mai ai mult pana la practica.Dar inima mea are nevoie de operatie,poate mai incolo,cand blestematul de timp va trece ai sa poti doctore, sa o examinezi si poate vei incerca sa-mi dai de leac.Un strop de iubire cu un sarut dulce ar face minuni.

“Sunt egoista,stiu, ca bolnavii sau ca cei care se indragostesc.”