Paris

N-am fost niciodata la Paris dar am auzit ca este superb.In noaptea in care mi-ai luat mana si mi-ai strans-o atat de inflacarat am stiut ca vrei sa facem ceva.Ai spus :hai sa mergem sa vedem Parisul.Rasaritul ne va prinde sarutandu-ne sub Turnul Eiffel,apoi vom merge intr-o cafenea.Vom bea cafea si vom manca croissanturi cu dulceata.Am rosit puternic,am ezitat o clipa,m-am ridicat pana la nivelul urechii lui."Hai sa mergem"

Mi-a sarutat bucuros buzele si am tremurat usor de emotie in stransoarea acelor brate puternice.Nu stiu cum am ajuns acolo,totul a fost ca un vis dar a fost exact cum a prezis el.Soarele abia nascut din pantecul noii zi stralucea fericit pe albastrul cerului de mai.Era o dimineata racoroasa.Mi-a pus hanoracul lui pe umeri.Ii simteam parfumul si nu mai vroiam sa il dau inapoi.Ah,turnul Eiffel..ce minune!Ce il facea atat de grandios nu era structura impunatoare ci chipul lui profilat pe scheletele de argint."Uite,imi arata el bucuros ca un copil mic.Turnul Eiffel seamana cu un A gigantic.A de la Ana".Am inceput sa rad.M-a sarutat pe frunte soptind "iubita mea Ana".Eram asa fericita.Am cutreierat strazile Parisului in cautarea unei camere in care vom petrece noaptea.Un cuplu de batrani si-au intins cheile dinaintea noastra.Clinchetul dragalas cu nuante de metal ne-a atras atentia.El a vorbit.Eu,cu toate ca nu intelegeam nimic ii ascultam franceza fluenta care mi se parea o romanta cantata de trilul unei randunici.Vocea lui groasa dar blanda ma urmarea in vis in fiecare noapte si sarutarile lui ziua sub stele.Mi-a zis odata ca.."stelele sunt si ziua pe cer numai ca noi nu le vedem.Ele stau mereu acolo"

Batraneii ninsi in cap de o zapada deasa si blanda ne-au condus la camera noastra.Un pat,un scrin cu o oglinda mare,baia era pe hol,o fereastra mare deasupra patului si un covoras micut in mijlocul camerei.Destul de dragut si comod.Am cutreierat toata ziua prin Paris.Am vazut operele unor pictori celebri.Am admirat culorile de pe dreptunghiurile de panza inramate frumos si puse la loc de cinste.Am vazut filmul in care se povestea viata tumultoasa a lui Edith Piaf.I-am ascultat cantecele care iti trimiteau fiori pe sira spinarii.La sfarsit am varsat cateva lacrimi pt eroina iar el mi-a strans mana ca drept incurajare.Seara in sfarsit venise.Ne-a gasit istoviti,imbratisati,soptindu-ne vorbe dulci siropoase.Pe geamul de deasupra patului rasarea misterioasa luna de sub perdeaua de fum ce o invaluie asemenea voalului unei araboaice.Stele sclipeau luminandu-ne visele.Am adomit cu capul pe pieptul lui si ultimul lucru pe care mi-l amintesc a fost sarutarea dulce de "noapte buna".

"Je t'aime,mon cherry"