La o bataie de inima distanta.

La o bataie de inima distanta.

Ti-am ascultat inima de atatea ori
Incat i-am invatat cantecul pe de rost,
Doar ca nu erai,tu,pe calea sa mori,
Ci eu muream, sub privirile tale.

Nu m-am saturat niciodata de acel sunet
De dragoste,de ura,de mila,de compasiune
Si nu mi-a scapat niciodata vrun urlet,
Cand tu imi distrugeai a mea lume.

Cu o singura bataie, ca un sunet de aripi
Usoar,cald,luminos si vindecator
Am murit in bratele tale
Am murit,iubite,nestiind cat ma doare.


"Sau ne vom scufunda in neant sau vom avea alt drum,numai sa fim impreuna.Iar aici, unde ne-am chinuit atata, sa nu ramana in urma noastra decat tacerea." (Henryk Sienkiewicz - Fara ideal)

Lovesickness

                                                                                

Sa iubesti este sufocant, greu, obositor.Te face sa te simti mic, neputincios, fara controlul gandurilor sau al faptelor.Mai ales al faptelor.Nu stii de ce ai facut un lucru, dar ai o vaga banuiala ca are legatura cu  acel muschi cu 4 camarute.

Inima. Ironic, ne ajuta corpul sa functioneze, insa cand ne indragostim corpul functioneaza la fel de bine ca pana atunci, doar ca pe dos. Suntem sanatosi, dar nu avem pofta de mancare.Radiografiile nu detecteaza fluturii din stomac.Avem obrajii rosii dar lipseste febra.Ochii ne sclipesc dar nu vedem stele.Auzim si cantam fel de prostioare dar nu suntem nebuni.Avem o sete inexplicabila, dar nu de apa, ci de iubire.Ne orbeste complet, incat vedem lumea in culorile ei cele  mai stralucitoare la rezolutie HD.Paradoxal, nu-I asa? Suntem surzi la tot ce se intampla in jurul nostru , dar percepem cele mai fine batai ale inimi, ale fintei noastre.

Este ceva asa de stralucitor,misterios,ambiguu si patrunzator in legatura cu sentimental asta,incat partea obositoare,grea si sufocanta pare sa te faca sa iti asumi riscul “imbolnavirii”.Eu mi l-am asumat.Tu?

Cadere in desfrau

Ne pierdem in lacune de amor si tot ce ne opreste sunt hainele si trupurile.Ne dezbracam de carne,sange,oase si ne dezgolim sufletele cicatrizate.


Eu am o rana,doua,trei.Tu ai patru cinci.Am mai gasit una pe coapsa sufletului meu si inca un ape inima sufletului meu ce inca sangereaza.Tu mi le-ai lasat.Refuz tratamentul,dascalul si preotul.Refuz totul pana la nimic.E un mare nimic la mine in suflet, din care izvoraste totul.Bucuria, amalgam de ape racoritoare, sori limpezi,glasuri suave, gesture tandre, roseate obrajilor.Tristetea cu grijile ei si supararile negre.Mila cu acorduri de vioara trista ce-mi rupe corzile inimilor, caci eu am mai multe fiind un suflet.


Am in inima mea inima ta si pe-a lui si pe-a ei si pe-a lor.Am in mine o gramada de inimi si de suflete la un loc.Si tu ai in inima mea cu tot ce gandesc, simt si fac si ma intorci dupa bunul plac.Asa se iubesc sufletele noastre la infinit legate de o prietenie ciudata ca mirosul de paine calda sau prafumul mamei, mirosul de tei, fumul de lemn.Sunt legate,unite,inalntuite de amintiri mai pretioase ca orice fotografie, moment mai pretioase decat oricare portret si clipe suspendate in instantanee.Trecutul ne are impregnate pe spate si nu poti face nimic sa-l schimbi.Poate doar sa uiti.


Sufletele noastre se hranesc unul cu altul,dezgolite,dezinhibate muscand unul din altul devorandu-se pana la radacinile Suflului.Tot ele se alina,alinta,se asculta si se mangaie.Tot noi,amandoi,vom cadea in desfrau si sufletele vor avea memorie.

eu Adam al tau, tu Eva a mea

 

 

Mi-ai descoperit sufletul ca o ibovnica ce isi leapada valul,

Atat de alba si pura era comoara mea

Pierzandu-se in mainile-ti tremurande,

Ma sorbeai din priviri ca pe o stea

Si-mi muscai din mana calda, Marul.

Adam al meu tu vei ramane

Iar eu eterna,Eva ta.

Stele au culoarea capruie

Rasfranta din privirea ta.

Ne vom iubi ca doi nebuni in paradis

Si vom comite cel mai grav pacat.

Pe-al nostru Tata il vom fi tradat

Izgoniti vom fi pe veci din paradis.

Pe Pamant ne vom regasi

In sufletele a doi copii,

Ce si-au unit destinele pe veci

Cu flori albe de iasomie.

Fortuna

                                         

E atât de greu să începi ceva, dar am să-mi fac curaj să-ți spun, zise prietena mea Diana studentă la Litere.Atunci, era o persoană foarte visătoare,zâmbăreață avându-l pe acel ceva în personalitate.Îmbrăcată mai mereu elegant cu păr bogat de abanos, breton de școlăriță și buze roșii pline avea o prospețime în frageda vârstă de douăzeci și trei de ani.Așa era pe atunci.Eu, pe de altă parte, eram doar prietena ei gata să o asculte mai mereu.Aveam aceeași pasiune,același viciu,aceeași manie de a scrie.Viața noastră era o foaie albă de hârtie, pe care evenimentele se strângeau în litere și formau propoziții.

Povestea mea de dragoste a luat naștere din pântecoasă coincidență, o mamă cu mulți copii pe lume.Ne-am cunoscut ca din întâmplare.La început, ne enerva prezența celuilalt, dar tot ne-am îndrăgostit unul de altul. El era ca o enciclopedie deschisă, iar eu eram cuprinsul său.Vorbeam despre orice, ore în șir și astfel firele sortilor ni s-au legat.Ieșeam déjà de 3 luni, aveam poze înrămate pe noptiera de lângă pat și un nume îmi alerga mai mereu pe buze.Al lui.Îmbrăcat într-o ținută elegant mereu, bând whiskey cu nesaț și fumând trabucuri scumpe ar fi părut la prima vedere un avocat notoriu, dar dacă te uitai mai atent, ochii lui ciocolatii îi trădau vârsta.Douăzeci și cinci de ani cu un vis mare.Susținut de mic de părinții lui și crescut în baza “mama știe cel mai bine”, iată-l având următoarea discuție.O doamnă colțuroasă și cu fața zbârcită trăgând elegant dintr-un pai mentolat, rujată strident îl puse pe fiul ei într-o situație stânjenitoare: “Poți să mai găsești multe alte fete pe lumea asta.E doar o copilă.Ce știe ea despre muncă?Să devi partener la firmă este visul tău, dragul meu și în fond abia ți-ai început stagiatură de avocat.Așa că mai bine alegi.Ea sau viitorul tău?”Plecă nervos de și o săptămâna n-am putut să iau legătura cu el.Era mereu nervos și agitat.S-a închis în casă ca un pustnic.I-am telefonat,am mers la el acasă, dar nimic.Mi-am ridicat imediat un scut fiindcă tăcerea lui îmi dăduse răspunsurile de care aveam nevoie.Am pus deoparte pozele și toate amintirile care mă legau de el.Tocmai ce ieșeam din duș când  sună telefonul.Am ridicat receptorul și o voce spartă și răgușită s-a auzit de dincolo.Sunt eu, vreau să te văd.Ne putem întâlni la ora 6 în față la Cișmigiu?O clipă am rămas mută de uimire, dar cum inima a început să-mi bată nebunește am acceptat imediat.Fiind o zi rece de toamnă am pus niște haine pe mine ca un robot și am zbunghit-o pe ușă.Am ajuns în fața Cismigiului și mă așteptam să-l văd, dar nu era nicăieri.Am bănuit că-I traficul de vină.După douăzeci de minute o umbră înaltă în palton gri își făcu apariția prin ceața de mașini.N-am știut cum să reacționez așa că mi-am fixat privirea pe asfalt .S-a apropiat de mine și m-a sărutat pe obraz cu indiferență.A urmat apoi o conversație plictistoare cu întrebări de rutină care mă care mă scoteau din minți.Eram ca doi străini care mergeau unul lângă altul.A oftat apoi m-a întrebat dacă nu vreau să mergem la el.Am incuvintat printre tăcerile stânjenitoare.Felinarele începeau să-și aprindă căldura falsă.Am ajuns la el și știam că vrea să-mi vorbească, îl trăda privirea.S-a așezat lângă mine încercând să facă pe gazda dar fără succes.A oftat și și-a lăsat capul în mâini ca un om răpus de probleme.

 “Ceea ce-ți voi spune este probabil cel mai frumos și  cel mai trist lucru pe care l-ai auzit.Te iubesc, Diana și mereu vei exista în inima mea.Te-am iubit,te iubesc și te voi iubi.Cu tine am descoperit atât de multe lucruri și m-ai ajutat să fiu un om mai bun.Practic am crescut lângă tine.Mă uităm în ochii lui scânteietori și știam că ceea ce mi-a spus e adevărat și totuși 

Deghizata-n femeie.

Cu brate dezgolite de-o negura intunecata

Doua lumini ii straluceau adanc in ochii de vinil.

Calca pe cioburi sparte, zdrobite de destin,

Cu chip de-o frumusete imprumutata.

In zborul sau necontenit, se-opreste

Privind la un imberb tanar.

Inima de sticla pe loc I se crapa

De-o lumina pura, sufocanta.

Se-asaza alaturi si incepe sa-l dezmierde

Ca un razboinic intors de la chinga.

Cu soapte suave din gura cea plina

Ce pe buze tinere se pierde.

Imbatat de amor o priveste avid.

Si-I soarbe tristetea din ochii himerici

In timp ce noaptea piere, el stie

C-a fost ultima lui noapte de iubire.

Straina din dormitor

Dupa nopti de amor cu tine
Imi place sa ma deghizez.
Uite, imi pun o camasa-lebada
Imi leg parul cu o cravata creponata
Imi pun o fusta-cearceaf
O palarie de smoala
Si-o mustata fix sub nas
Acum, unde ti-a disparut iubita?
Dragul meu?Cine-i straina din dormitor?

"Te dragoste"

Dezbraca-ma de cuvintele ceremonioase
Ti-am zis sa nu-mi inchei camasa pan' la gat.
Fiindca ai sa ma sufoci in dragoste
Si ai sa-ncerci sa-mi zici plangand,

"cuvinte fara voce”

M-ai invatat ca-n aparenta, sunt doar niste vorbe
Scrise,citite in inima sau in gand.
Iara esenta s-o gust doar atunci,
Cand te vad pe usa plecand si fluierand

"cuvinte fara voce"


Mi-ai spus ca nu ti-e frica de cuvinte
Si totusi ele te demasca.
Incerci sa mi le spui dar esti timid.
Ma minti si-mi spui arogant ca sunt doar

"cuvinte fara voce"


Dar aici toata lumea greseste.
Caci ele, nu doresc a fi exprimate.
Simtite in inima, in minte, pe piele
Sfiite de orice prejudecata.Sunt doar

"cuvinte fara voce"

Amor concupiscentiae*

Cu melodia unui pian vechi, cheama-ma.
Peste lumina arborilor aplecati de ploaie, priveste-ma.
Invaluita de fumul crugului parfumat, miroase-ma.
In bratele tale am fost iubita, simte-ma.
Am fost iubita de mult de inima ta flamanda.
Dar m-a uitat, dragostea noastra neavand sorti de izbanda...

   

*Amor concupiscentiae –Geulincx, Arnold, Ethica, tract.1, cap.1, Amor, 1-8

                                                                   

Noi doi

                                   

Cate cuvinte nu am si imi trebuie,

Culese din  rodul soaptelor tale

Pierdute adanc pe o coapsa

Gravate violent cu buzele tale.

Si-un fluture de poezie mi-ar fi trebuit,

Sa-l fur din sarutul ultimului ceas

Al noptii aurit compas.

Prins in mainile tale ce m-au incalzit.

Cand ne iubim, defapt scriem o poezie.

Cu cerneala sufletelor noastre,

Pe trupurile de hartie

Raman cuvintele noastre.

                                                   

Dearly beloved

Genele-i sunt ude de o ploaie sarata de mai

Obrajii palizi picurati cu bucati din luna

Ochii scanteietori scaldati in priviri tacite de toamna

Gura rosie,mica e toata un zambet acru de lamaita

Ofteaza, sufland aerul greu si intunecat din plamani

Isi sterge lacrima si merge mai departe.

A mai trecut o zi...

http://www.youtube.com/watch?v=1N2ntya5SIo&feature=related

Sunt cu capul in nori

Hai sa zburam pe cerul albastru ca margelele bunicii.

Sa muscam cu pofta din nori si sa descoperim ca sunt dulci.Au gust de dragoste si de vata de zahar.

Zburdand mai sus si tot mai sus, pescarusii sa ne dea cate o pana alba cu care sa scriem pe un papirus furat de la vreo mumie o romanta uitata prin sertarul mintii noastre unde s-au tesut panze de paianjen.

Tot mai sus si mai sus sa radem la soare,purtand la ochii ochelarii cu care vedem filmele 3D.

Sa-mi musti umarul drept si sa incepi sa razi.

Sa fi intr-o beatitudine catalizata de soarele care rade cu dintii de lapte.

Iti place sa fi cu capul in nori?

Paris

N-am fost niciodata la Paris dar am auzit ca este superb.In noaptea in care mi-ai luat mana si mi-ai strans-o atat de inflacarat am stiut ca vrei sa facem ceva.Ai spus :hai sa mergem sa vedem Parisul.Rasaritul ne va prinde sarutandu-ne sub Turnul Eiffel,apoi vom merge intr-o cafenea.Vom bea cafea si vom manca croissanturi cu dulceata.Am rosit puternic,am ezitat o clipa,m-am ridicat pana la nivelul urechii lui."Hai sa mergem"

Mi-a sarutat bucuros buzele si am tremurat usor de emotie in stransoarea acelor brate puternice.Nu stiu cum am ajuns acolo,totul a fost ca un vis dar a fost exact cum a prezis el.Soarele abia nascut din pantecul noii zi stralucea fericit pe albastrul cerului de mai.Era o dimineata racoroasa.Mi-a pus hanoracul lui pe umeri.Ii simteam parfumul si nu mai vroiam sa il dau inapoi.Ah,turnul Eiffel..ce minune!Ce il facea atat de grandios nu era structura impunatoare ci chipul lui profilat pe scheletele de argint."Uite,imi arata el bucuros ca un copil mic.Turnul Eiffel seamana cu un A gigantic.A de la Ana".Am inceput sa rad.M-a sarutat pe frunte soptind "iubita mea Ana".Eram asa fericita.Am cutreierat strazile Parisului in cautarea unei camere in care vom petrece noaptea.Un cuplu de batrani si-au intins cheile dinaintea noastra.Clinchetul dragalas cu nuante de metal ne-a atras atentia.El a vorbit.Eu,cu toate ca nu intelegeam nimic ii ascultam franceza fluenta care mi se parea o romanta cantata de trilul unei randunici.Vocea lui groasa dar blanda ma urmarea in vis in fiecare noapte si sarutarile lui ziua sub stele.Mi-a zis odata ca.."stelele sunt si ziua pe cer numai ca noi nu le vedem.Ele stau mereu acolo"

Batraneii ninsi in cap de o zapada deasa si blanda ne-au condus la camera noastra.Un pat,un scrin cu o oglinda mare,baia era pe hol,o fereastra mare deasupra patului si un covoras micut in mijlocul camerei.Destul de dragut si comod.Am cutreierat toata ziua prin Paris.Am vazut operele unor pictori celebri.Am admirat culorile de pe dreptunghiurile de panza inramate frumos si puse la loc de cinste.Am vazut filmul in care se povestea viata tumultoasa a lui Edith Piaf.I-am ascultat cantecele care iti trimiteau fiori pe sira spinarii.La sfarsit am varsat cateva lacrimi pt eroina iar el mi-a strans mana ca drept incurajare.Seara in sfarsit venise.Ne-a gasit istoviti,imbratisati,soptindu-ne vorbe dulci siropoase.Pe geamul de deasupra patului rasarea misterioasa luna de sub perdeaua de fum ce o invaluie asemenea voalului unei araboaice.Stele sclipeau luminandu-ne visele.Am adomit cu capul pe pieptul lui si ultimul lucru pe care mi-l amintesc a fost sarutarea dulce de "noapte buna".

"Je t'aime,mon cherry"

Noaptea exagerez

De ce in miez de noapte cand orologiul plumburiu suna, iluzia se topeste in realitate si visul ni se pare mai frumos?De ce visam lucruri neverosimile in contraductie cu subconstientul nostru adormit sub panza dorului?

Cum marea isi canta melopeea pe sub bolta de stele asa si cugetul isi canta elegia de dor.Cantoneta de polen galben ca soarele de iunie,rosul din obraji ca ciresele coapte,zambetul din sirag de perle ma trimit undeva departe pe marea amintirlor mele.

N-am somn fiindca ma gandesc .Chiar asa de important poate deveni o persoana pentru alta prin simplul gest de a iubi?Chiar atat de bolnavicioasa si contagioasa este “dragostea”?

Cum imi poti rapi si somnul,zambetul,sufletul,lumina jucausa din privire si ma invalui in dor,tristete si lacrimi.Atat de crud sa fi sa nu-ti pese de mine?Atat de cruda-I soarta, caci nu-ti da puterea sa ma poti lecui de “boala”.

Ah..esti un doctor care abia isi da doctoratul.Mai ai mult pana la practica.Dar inima mea are nevoie de operatie,poate mai incolo,cand blestematul de timp va trece ai sa poti doctore, sa o examinezi si poate vei incerca sa-mi dai de leac.Un strop de iubire cu un sarut dulce ar face minuni.

“Sunt egoista,stiu, ca bolnavii sau ca cei care se indragostesc.”

Sarut

M-am apropiat de tine firav "obiect" al sferii vii
Ti-am simtit respiratia in care pluteau sopate calde si-amintiri
Am citit in ochii tai caprui inchis si-n alte zari
Am citit pe cerul plumburiu gandurile ce mi le scriu
Am rosit puternic la dorinta ce cu greu o stapaneam
Am deschis un geam,spre a ma racorii
In timp ce tu vei adormii,pe bratele mele ca un copil
Tu sa stii: ce-am facut noi,a fost destin.
Un sarut de copii imbracati in haina inocentei
Un sarut de adulti,pentru vesela mea ureche

                                                                   

Akai Night

Se uitau unul in ochii celuilalt adanc.Fetei ii ard obrajii.Ridica mana..si-o trece prin parul ei,pe gatul ei,peste buzele ei.Isi lipeste obrazul de al lui si incepe sa ii sopteasca vorbe, dulci nimicuri la ureche.Ii simte pulsul accelerandu-i.Un ceas incrustat in cusca pieptului ticaie neincetat.TIC-TAC-TIC-TAC.Incepe un tango.Astrid se departeaza cativa pasi de Luca.Isi fixeaza privirea in ochii lui si incepe sa-si duca mainile spre el.Cu buzele intredeschise inainteaza dorindu-l tot mai mult.Luca o prinde de sold,se rotesc.Astrid isi infinge degetele in parul lui negru si lucios.Degetele ei ii ajung pe fata,mangaindu-i obrazul transpirat.Buzele lui se odihnesc pe umarul ei.Cu o singura miscare, Luca ii da parul ciocolatiu de pe umeri dezvelindu-I astfel carnea alba si parfumata lucind in razele lunii.Se privesc indelung...indelung..indelung.

Inspiratia te rapeste

Ineaca-mi amarul s-aprinde-mi tigara,
Din vinul carminului de pe buze.
In glob de cristal citeste-mi plecarea,
Brat la brat cu sute de muze.

                                                                            

Durere de cap pe caietul meu de mate

Sapte s-a intalnit cu sase pe caietul meu de mate
Au inceput a se certa si in final a se bate.
Apoi am luat romana si le-am dat la amandoi in cap.
Si-au zis ca matematica chiar iti da dureri de cap!

Petrecerea la bunici

Duru dura….
Dura duru….
Duru duri….
Dure dure….
Urla patefonul!
Jos este salonul!
Trece avionul!
Sparge monitorul!
Tipa la bunici!
Sss! E petrecere aici.                      

Parfumul placerii

Parfumul pielii tale are aceeasi esenta cu mirosul dulceag al vinului pe care tocmai l-am baut.Mi-am trecut limba peste buze si peste dinti.Ciudat!Inca iti mai simt sarutul.E o amintire intiparita...sacadata si searbata.Sper doar sa nu valoreze nimic dar prea tarziu.Fiindca a fost ultimul este cel mai de pret.