DEVIANT!

Yuuki si-a facut cont pe deviantART :x
Mi-am gasit un nou hobby si acela de a face muuuuuuuuuuulte poze:X
Nu stiu ff. multe despre fotografie si nu am destule cunostiinte dar , fotografiez ce ma inspira si in maniera in care ma atrage.Pozele imi sunt niste amintiri pe care le voi pastra toata viata.Spre ex : Cum poti sa ingheti un sarut cu persoana iubita?Simplu : il fotografiezi :D
De aceea imi place sa am muuulte poze cu toti prietenii mei fiindca imi sunt dragi si ii iubesc si fiindca imi sunt alaturi de mine am sa-i port mereu in suflet.La batranete cand voi revedea iar pozele am sa-i plang,probabil nu o sa mai avem legaturi dar tot am sa zambesc in sinea mea la zilele de atunci.Astfel fiind spuse uitati linkul :
http://yuukiliciouss.deviantart.com/

Am incercat sa ignor problema dar se pare ca ma va obseda odata si odata.Ce este aceasta frica de a pune mana pe stilou si de a scrie?Mi-e frica...dar de ce?N-am mai scris la povestea mea de o luna..o luna!!?
Intr-o luna as fi putut sa ajung cu ea spre sfarsit dar...
Fac mici modificari, dar in intervalul acesta n-am putut sa scriu nici macar o propozitie in plus fata de ce lasasem.Daca scriu e ca si cum m-as mintii.
S-a intamplat ceva cu mine.Atitudinea mea s-a schimbat si de asta simt poate acum ca ceea ce am scris pana atunci a fost o minciuna.Simt ca unele evenimente de acolo,din poveste, care au fost reale, sunt doar niste lungi iluzii.
E chinuitor.Am in minte gandul :Azi voi scrie!Dar nu scriu...in zadar.Ceva ma blocheaza.
As vrea sa scap de frica asta...

Cerul e imens

Cerul e imens si de stele e plin

Din pahar numai curge vin

Contemplez ceea ce poate fi contemplat

          Ah!Cerul este minunat...

In noaptea aceasta cand lupii se aduna

Sa urle impreuna sub clar de luna

Ma gandesc sub cer incarcat cu stele

Las sa-mi zboare toate gandurile mele

De ce?Ce a fost?Cum s-a intamplat?

          Ah!Cerul este minunat...

Stau pe scaun si nu ma satur,

Ca de un mar acru!

Privesc din scaun de lemn;

Privesc al astrelor blestem;

Sa nu cumva sa se intalneasca!Luna si cu Soarele

Florile si stelele,luceafarul cu zoriile..

Abia s-a innoptat

          Ah!Cerul este minunat...

Photography

Fiindca tot a venit primavara si cum razele soarelui dezmiarda galese floriile copacilor am fost ieri in parc (in Tineretului) si am facut cateva poze.As vrea sa va impartasesc simfonia de culori si emotia pe care am trait-o cand am facut aceste fotografii.Cerul infinit de albastru si florile atat de colorate incat parca erai intr-un paradis.Bineinteles ca sedinta foto s-a desfasurat dupa ce am stat intinsi ca niste sardine la soare pe iarba.

                                           

 

 

Inceput de primavara

Zi de zi,ceas de ceas lumea se dezvolta in jurul nostru.Astazi nu mi-am mai lasat gandurile sa zboare si am inceput sa observ.Ceea ce e placut cand te plimbi pe strada e ca poti sa observi diferite categorii de oameni si comportamentele lor in spatiul citadin.

Am iesit din scara si un vant caldut mi-a mangaiat obazul.Mirosul suav al crinilor mi-a invadat narile si am simtit ca este primavara.In sfarsit!Dupa o iarna interminabila,ploi,frig,soare iar ploi iar frig iar soare in sfarsit acest joc gen "ruleta ruseasca" s-a oprit la caroul pe care scrie SOARE.

Vreme placuta,cerul azuriu si o coada la paine cat trupul unui dragon din legendele menestrerilor.

Geamul din fata mea reflecta sirul de oameni.Peste tot pe unde vezi numai oameni in varsta cu fetele triste.Eu,singura adolescentacare zambea.

In fata mea era un bataranel cu un spate foarte mare,imbracat intr-un palton kaki fumand de zor o tigara.Vantul nastrusnic facea ca tot fumul sa vina spre mine iar mie nu-mi facea placere deloc.Am inceput sa tusesc teatral dar, dupa ce am vazut ca omul nici nu se sinchisise sa ma auda am renuntat.Am ajuns cu greu inaintea vanzatoarei careia i-am spus amabila.

"Aveti paine bulgareasca?"

"Da,avem.Cate doriti?"

"Trei,va rog frumos.Mai prajite daca se poate"

Vanzatoarea, mai in varsta ce-i drept,bombanea pe sub mustati.Mi-a aruncat in scarba cele trei paini si eu i-am intins banii si i-am zambit larg.Nu avea rost sa-mi stric ziua doar fiindca ea nu e in stare sa-si potoleasca veninul din gat.Cobra batrana!

Iesind din magazin o alta rafala de aer m-a intampinat.Soarele era inca sus pe cer si inca se mai simtea mirosul crinilor in aer.Am pornit spre casa.

In calea mea am vazut mai multe familii.In majoritatea erau fetite dragalase,blonde cu ochii albastrii imbracate frumos in fustite de blugi,dresuri colorate si pantofiori negri de lac cu baretuta si toc.Veneau probabil de la Biserica."Asa erai si tu" imi spusese mama cand i-am povestit.

Indreptandu-ma spre scara blocului in fata mea un om foarte lat in spate la fel ca batranelul de la pine,mergea tantos precum un cocos intr-o mana carand doua plase frumos colorate si in alta un buchet frumos de flori.Probabil i le ducea sotiei.Am ras in sinea mea de mersul lui caraghios si am intrat in bloc.

Cateodata e bine sa taci si sa observi,sa observi in liniste cum societatea din jurul tau isi largeste orizonturile tot mai mult si tu parca ramai prinsa in trecut,in mrejele timpului incapabil de a evolua odata cu ea.

Sarcini negative,sarcini pozitive
Asta e materia pentru chimie.
Cedare de electroni,acceptare de electroni
Suntem electroni sau suntem niste ioni?
Se poate asa ceva?Ce prostii indrug..
Cred ca am sa ma duc la Polul Sud
Dar nu pot a pleca!La chimie ..ce ma fac?
Cred c-am sa ma apuc serios de invatat                            

Amintiri

De ce cand spui cuvantul "amintire" te gandesti automat la ceva placut dar care a trecut.Acum stau si ma gandesc mai bine.Repet cuvantul o data,de doua ori,de trei ori.Amintirile nu pot fi toate placute,trebuie sa existe si unele nefericite nu?Dar ce te faci cand iti amintesti ceva ce ai pretuit mult si te intristezi.De ce cand iti amintesti ceva placut nu poti sa razi si sa te bucuri cum faceai atunci?
Intrebarile astea mi-au invadat mintea in noaptea asta si voi adormii iar ingandurata.
L-am privit cum se duce dezorientat si putin speriat,cum ii inmaneaza premiul si cum ropote de aplauze il incoroneaza asemenea unui "Cezar".Am aplaudat si am tipat cel mai tare din toata sala aia.Am fost cea mai fericita din aceea sala dar n-a apucat niciodata sa-mi divulge secretele pastelului cu care si-a inceput debutul.
Acum stau in pat,intinsa,privind pe fereastra la stele.Imi amintesc toate astea si totusi ma intristez.Imi duc mana la frunte.Incerc sa ma alin..
Dulci nimicuri si vorbe de alinare..insa nimic nu functioneaza.Trebuia sa fiu singura de la inceput si sa nu ma las vrajita de demon dar mai poti schimba ceea ce s-a intamplat?
Ma intreb, de ce zic asta acum?De ce regret?Nu ar trebui..nu am voie,imi este interzis regretul..si totusi
In seara asta stelele au alta culoare

Unde iti rataceste sufletul?

unde-ti cauta inima ratacitoare
de ce sufletul ti-e gol?
de ce ochii numai au lumina
Fructelor de sicomor

Kinda Shakespeare

Nu e minciuna ceea ce gura mea vorbeste ci e adevar pe pielea mea l-am trait

Cu urechile mele am auzit..si pe fruntea mea am simtit sudoarea rece curgand la vale

In timp ce demonul k ochii negrii,ma fermeca cu privirea lui mirobolanta

Iar gura lui vorbea despre alta fata;

Inima mi se strangea in piept asemenea unui purice

Iar mintea mea inceta sa mai dea crezare

Iluzia generata de speranta se prapadea vazand k ochii

Intrebarea de mult asteptata era pusa k o negatie in fata

Si inima mea sfaramata

Plangea in surdina..amorul!

Ingrijorarea de pe fata lui palise,

 palise..ca o margareta trista

Ochii lui erau acum ingrijorati

De starea mea spirituala

Mintind un zambet i-am zis k n-am patit nimic

Ca inima-mi nu-mi plange

Ca sunt doar uluita

De perla pe care el a gasit-o in oceanul asta de lume

Sfarsit de lectura

Unde esti muza?Unde mi-a disparut harul?

Numai exista hartie,sa-mi scrijelesc amarul?

In juru-mi e o lume nebuna,e grea si e surda.
Inotand in oceanul de cuvinte,ma ratacesc...Asculta!
Se-aude din departare,un condei care scrie.
Inca mai exista speranta,pentru poezie!
Ce-am fii cu totii,daca n-am mai scrie?
Ar fi un dezastru,o cruda nebunie.